h1

Curăţenie pe birou. Ziua a IV-a.

octombrie 1, 2009

Pentru a menţine continuitatea trebuie să vă lămuresc mai întâi cum a decurs după amiaza zilei a III-a. Pe scurt. Cu liniuţe, cum ne-am obişnuit deja:
– Închis laptop. Strâns alimentator. Băgate amândouă în geantă. Piei ispită.
– Întrebat nevastă de ce e supărată. Nu primit răspuns.
– Rugat nevastă să mă lămurească cu ce pot şi eu să şterg monitoarele, tastatura, imprimantele, biroul şi alte alea. Nu primit răspuns. Primit în schimb cutie cu toate cele necesare, adică cârpe, pronto lemn curat, pronto pentru suprafeţe etc. Primit aspirator. Aspiratorul nostru e portocaliu. Nu ştiam. Primit mop. Ferit capul, mop aterizat în spatele canapelei.
– Întrebat din nou nevastă dacă e supărată pe mine. Regretat întrebarea. Primit 15 minute de reproşuri. Răspuns „Da, dragă”, „Sigur, dragă”, „Cum să nu, dragă” la fiecare pauză mai mare de 3 secunde.
– Concluzionat aitist rău serviciu nevastă nevinovat.
– Primit întrebare „Vrei să te ajut?”. În virtutea obişnuinţei, răspuns „Da, dragă”. Muşcat limba.
– Debarasat birou. Imprimanta laser ţine să-mi demonstreze că nu mai am 18 ani şi mi-aduce aminte de sciatică.
– Aruncat hârtii volante la coş.
– Şters, curăţat, lustruit echipamente. Muncă în echipă.
– Recuperat hârtii din coş, pus la locul lor.
– Descoperit bakugani fecior. Chemat, livrat bakugani. Fecior fericit.
– Demontat, aspirat, suflat, montat calculatoare. Sunt mai uşoare acum cu cel puţin 1 kilogram fiecare. Schimbat sac aspirator.
– Aşezat toate la locul lor. Constatat că nu încap. Forţat. Acum încap.
– Şters sudoare de pe frunte. Mulţumit nevastă. Primit „Mda. Ai văzut că nu e greu?”
– Verificat ceas. E mâine deja.
– Mâncat, spălat, culcat.

Citește în continuare »

h1

Curăţenie pe birou. Ziua a III-a

octombrie 1, 2009

Astăzi dimineaţă m-am trezit în miros de levănţică. De la lenjeria de pat din dormitor. Că m-am împăcat cu nevasta. Sau ea s-a împăcat cu mine.  Sau mai bine zis m-a iertat. Nu ştiu cu ce-am greşit, dar important e că ea m-a iertat. De asta o iubesc. Câteodată.
În casă e o linişte de nu se aude nici musca. Chiar de-ar fi fost vreuna, sigur s-ar fi sinucis de la mirosul de levănţică. Încerc să profit de ocazie şi mă foiesc, mă întorc de pe-o parte pe alta, trag pătura pe ochi, poate, poate reuşesc să mai pişc vreo oră de somn. Ţi-ai găsit. Deşi sunt perfect lucid, pentru că nu am exagerat cu berea în ziua anterioară, vezica mea e de altă părere. E musai să mă duc la baie. Mă scurg din pat, iau târlicii în picioare, şi, pe drumul spre toaletă, îmi fac planul de bătaie pe ziua în curs.

Citește în continuare »

h1

Curăţenie pe birou. Ziua a II-a

septembrie 29, 2009

M-am trezit. Arunc un ochi adormit, ăla stângul, spre locul unde-ar fi trebuit să fie ceasul şi dau de soare. Închid ochiul şi mă gândesc. Dormitorul nostru are ferestre spre apus. Deci ori e seară, ori nu sunt acasă. Acasă eram. În sufragerie. Ghemuit în locul unde canapeaua face unghi drept. De 90 de grade. Nu, nu Celsius. Încerc să mă răsucesc şi să-mi trag pătura peste ochi. Nu dau de nicio pătură. Doar de-o chestie blănoasă. Săraca nevastă, îmi zic, i s-a făcut milă de mine şi m-a învelit cu cerga ceea miţoasă de ne-a dat-o bunică-mea, la pomana de  7 ani a bunicului Ion. 7 ani de când s-o dus pe ceea lume. Doamne, ce mai trece timpul. Dar parcă aia era un pic mai aspră. Aud un mârâit. Deschid celălalt ochi. Că primul a intrat în grevă, mi-a spus că-şi dă demisia dacă mai fac mişto de el şi-i dau fotoni la micul dejun. Desluşesc trei măsline şi-o căpşună aranjate strategic pe o vată de zahăr pe băţ. De când vata pe băţ mârâie? Şi cine e tâmpitul care a făcut combinaţia asta de măsline şi vată de zahăr? Hai, căpşunile mai merg. Dar măsline?! Propun o mărire de salariu pentru ochiul stâng, iese şi ăsta din grevă, dar numai după ce îi promit că o să-i dau şi bonuri de masă şi reuşesc să focalizez. Şi recunosc bestia familiei. Maxi, aşa-l cheamă. Închipuţi-vă un om matur, de vreun metru nouăzeci, încercând să se învelească cu un bichon de 3 kile juma’.
Încerc să-l conving, precum nevastă-mea încerca deunăzi cu copiii, de rolul apei în igiena personală şi de ce căpşunile nu sunt bune pentru spălatul pe ochi. Renunţă într-un final să mă mai lingă pe faţă (pesemne nu i-a priit gustul pe care îl am de dimineaţă) şi începe să latre la reptilele din mijlocul sufrageriei. Între timp, ochii se hotărăsc că e mult mai productivă munca în echipă şi-mi dezvăluie mormanul de cabluri care enervau bichonul.

Citește în continuare »

h1

Curăţenie pe birou. Ziua I

septembrie 28, 2009

Mă pune naiba să-i zic nevestei  vineri:

– Dragă (nu, nu o cheamă Draga, aşa o alint eu), să ştii că eu la birou nu prea mai am de lucru, bagă aştia de seamă că trag mâţu’ de coadă şi le vine vreo idee să-mi desfiinţeze postul şi din şomaj nu-mi mai rămân şi bani de bere şi ţigări. Aşa că  am hotărât să-mi iau concediu o săptămână, nu mai mult, că pe urmă se prind că merge treaba şi fără mine şi ajungem iar la situaţia anterioară (aia cu trasu’ mâţului de coadă, idei preconcepute ş.a.m.d., deci fără bere şi ţigări) şi poate se mai strâng  ceva hârtii pe biroul de la serviciu, ca să am material să mă fac că lucrez când mă întorc la muncă. Şi-n astă săptămână să stau acasă, să mă odihnesc, că am obosit de atâta teatru la birou.

– Cum zici tu, dragă, mi-a răspuns ea.

Ce nevastă înţelegătoare am, mi-am zis în gând, fără să mă gîndesc nicio clipă şi fără să fac nicio legătură între toate situaţiile în care nevasta îmi răspundea cu o propoziţie simplă, doar pentru a avea timp să rumege problema în linişte şi să dezvolte scenarii măreţe, în care, bineînţeles, subsemnatul este actorul principal (ultima dată când s-a întâmplat chestia asta am reuşit să văruiesc apartamentul şi să pun parchet. Că cică sunt băiet priceput, de ce să mai dăm bani şi la meseriaşi). Deja mă gândeam la ieşirile cu băieţii la o bere, la configurarea şi compilarea kernel-ului ăla de linux de la serverul de pe balcon, la jocurile alea pe care nu am apucat să le instalez pe calculator darămite să mă joc cu ele, la trezitul din somn la orele 10-11 dimineaţa etc. Dar deh, nu mă vindec niciodată. Citește în continuare »

h1

Cum să scăpăm de nenea Moderatoru'

septembrie 5, 2009

Da, ştiu, vă aşteptaţi la un manual de ăla de 10 kile, pe care să nu îl puteţi citi în pat.

E simplu.

Cunoaşteţi cu toţii cuvintele alea porcoase. Alea pe care nu le pronunţaţi de faţă cu ăia mici. Gen p**ă, p**dă, c*r ş.a.m.d.

Pe asta se bazează moderarea.

Şi nu, nu e un nenea moderatoru’ care să stea cu ochii pe noi. Citește în continuare »

h1

Boldurile şi italiencele pentru cotocdaci

septembrie 3, 2009

Luaţi şi învăţaţi.

Ca să poţi boldui literele pe care le vreţi trebuie să faceţi cam aşa:

text normal <b>text bold</b> text normal
text normal text bold text normal Citește în continuare »