h1

Curăţenie pe birou. Ziua a II-a

Septembrie 29, 2009

M-am trezit. Arunc un ochi adormit, ăla stângul, spre locul unde-ar fi trebuit să fie ceasul şi dau de soare. Închid ochiul şi mă gândesc. Dormitorul nostru are ferestre spre apus. Deci ori e seară, ori nu sunt acasă. Acasă eram. În sufragerie. Ghemuit în locul unde canapeaua face unghi drept. De 90 de grade. Nu, nu Celsius. Încerc să mă răsucesc şi să-mi trag pătura peste ochi. Nu dau de nicio pătură. Doar de-o chestie blănoasă. Săraca nevastă, îmi zic, i s-a făcut milă de mine şi m-a învelit cu cerga ceea miţoasă de ne-a dat-o bunică-mea, la pomana de  7 ani a bunicului Ion. 7 ani de când s-o dus pe ceea lume. Doamne, ce mai trece timpul. Dar parcă aia era un pic mai aspră. Aud un mârâit. Deschid celălalt ochi. Că primul a intrat în grevă, mi-a spus că-şi dă demisia dacă mai fac mişto de el şi-i dau fotoni la micul dejun. Desluşesc trei măsline şi-o căpşună aranjate strategic pe o vată de zahăr pe băţ. De când vata pe băţ mârâie? Şi cine e tâmpitul care a făcut combinaţia asta de măsline şi vată de zahăr? Hai, căpşunile mai merg. Dar măsline?! Propun o mărire de salariu pentru ochiul stâng, iese şi ăsta din grevă, dar numai după ce îi promit că o să-i dau şi bonuri de masă şi reuşesc să focalizez. Şi recunosc bestia familiei. Maxi, aşa-l cheamă. Închipuţi-vă un om matur, de vreun metru nouăzeci, încercând să se învelească cu un bichon de 3 kile juma’.
Încerc să-l conving, precum nevastă-mea încerca deunăzi cu copiii, de rolul apei în igiena personală şi de ce căpşunile nu sunt bune pentru spălatul pe ochi. Renunţă într-un final să mă mai lingă pe faţă (pesemne nu i-a priit gustul pe care îl am de dimineaţă) şi începe să latre la reptilele din mijlocul sufrageriei. Între timp, ochii se hotărăsc că e mult mai productivă munca în echipă şi-mi dezvăluie mormanul de cabluri care enervau bichonul.

Mă dau jos din pat şi în drumul spre baie încerc să fentez grămada din mijlocul sufrageriei. Reuşesc doar pe jumătate, deoarece o viperă de cablu USB şi-a adus aminte că nu am vrut să o conectez la imprimanta aia laser şi i-am dat munca de jos, managementul UPS-ului APC. O liniştesc sub călcâi, sprijinindu-mă energic de braţul unuia dintre fotolii. Reuşesc să ajung la baie, să conectez bateria de apă la jetul de spălat pe ochi versiunea 1.0 şi încep să-mi construiesc planul de bătaie pe ziua în curs.
Mă reîntorc. Apăs pe butonul de pornire al PC-ului numărul 1 şi aştept. Nimic. Apăs pe butonul de pornire al PC-ului numărul 2 şi aştept iar. Nimic. Îi înjur în barbă pe aştia de la Electrica. Tot nimic. Mă bag sub birou şi fac o descoperire importantă. Biroul meu e wireless total. Dau “rewind” şi-mi amintesc de ziua de ieri. Prima mea zi de concediu. Acum realizez rostul grămezii dezordonate din mijlocul sufrageriei. Întorc ochii şi dau peste laptop. Apăs butonul de pornire şi… minune. Laptopul prinde viaţă.
Până se încarcă sistemul de operare, mă duc la bucătărie să pun de cafea. Pe masa de bucătărie, alături de o aspirină plasată strategic de nevastă-mea, găsesc un bileţel. Mă cuprinde un fior. Ultima dată când am găsit bileţele de dragoste pe masa din bucătărie a fost nasol. Se întâmpla acum vreo patru ani. Pe o notă de plată, de la consumaţia cu băieţii din seara anterioară, în valoare de vreo şase milioane (adică salariul meu pe jumătate de lună) am găsit un singur cuvânt. „Divorţ”. Scris cu carioca verde. Primul meu impuls de atunci a fost să râd de gluma pe care mi-o făcuseră amicii scriind acel cuvânt pe nota de plată. Până am realizat că nu avea cum să ajungă acea notă de plată, singură, pe masa din bucătărie. Şi nici carioca verde de lângă ea, cariocă care aparţinea feciorului. Şi nici scrisul de pe notă, care aparţinea nevestii. Dar asta e altă poveste.
Împing uşurel biletul cu pricina, fără să-l citesc şi dau cu ochii de aspirină. Nu ştiu ce conexiuni s-au realizat între neuroni, dar mi-am adus aminte de faptul că ieri am terminat rezerva de bere din frigider. Iau aspirina şi o mestec, mă încalţ şi purced la magazin s-o reîmprospătez. Rezerva de bere. Întors acasă, desfac o doză, iau biletul de pe masa din bucătărie şi îl citesc. „Vezi poate reuşeşti să termini ordinea aia din sufragerie. Astăzi”. Asta îmi place la nevastă-mea. E optimistă. Termin doza de bere, uit de cafea şi mă reîntorc în sufragerie.
Sună telefonul. Ăla din bucătărie. Pentru că astea de pe birou s-au coalizat cu calculatoarele alea mari şi au intrat în grevă. Mă întorc la timp în bucătărie pentru a salva sfertul de cafea care mai clocotea în ibric. Telefonul insistă. Ridic receptorul şi aud vocea soacră-mii.
– Ce faci? mă întreabă.
De când e interesată soacră-mea de starea mea? Dar, hai să fiu politicos.
– Bine, zic. Prin casă.
– Vezi că eu plec la ţară.
Stau să mă gândesc. Ce treabă am eu cu ţara ei? Niciuna. Atunci?
– Aşa, şi? îi răspund.
– Dacă tot eşti acasă, ai tu grijă de copii.
– Adică?
– Păi eu nu mai pot să ajung, dar dacă tot eşti acasă, ai tu grijă!
Abia acum realizez ce dulceaţă de soacră am. Ieri am văzut-o prin zonă, încălzind ciorba pentru ăia mici, dându-le de mâncare, spălând vasele, ajutându-i la lecţii, dar mi se părea ceva normal.
– Bine.
Ce puteam să zic? Că e mama nevestii. Şi ştiu că argumentele logice nu au niciun rost. Închid telefonul şi mai deschid o doză. De bere. Mă uit la ceas. E 12:00. Copiii au ore până la 13:00. Deci mai am ceva timp să mă obişnuiesc cu ideea.
Înapoi în sufragerie. Laptopul ăla mic mă anunţa că: să fac ceva cu bateria, că el nu mai suportă şi intră în stand-by. Explorez grămada de cabluri şi, printr-un noroc chior, dau de încărcător. Cum aveam o grămadă de prize libere, îl conectez şi-ncepe să sugă frumos din curent. Încerc să văd ce mai e prin lumea sălbatică de pe internet dar monitorul ăla mic din colţul dreapta jos mă tratează cu un x roşu. Caut router-ul, alimentatorul aferent şi cam în jumătate de oră reuşesc să intru pe blog. Citesc ce-am scris că am făcut ieri, compar cu ceea ce mi-aduc aminte că am făcut şi mă pregătesc de treabă. Desfac a treia doză de bere.
Între timp, se întoarce gaşca de la şcoală. Aia mică nu vrea ciorbă decât încălzită la temperatura optimă de 40 de grade. Celsius. Pe de altă parte, am aflat că ficioru’ e vegetarian. Adică el nu mănâncă decât tocăniţă fără carne. I-am rezolvat. Cu două pungi de sticks-uri. Rezistă până la 16:00, oră la care se întoarce nevasta de la serviciu. Desfac a patra doză de bere.
Am pus plăcuţa cu „Închis pentru inventar” şi mă apuc de treabă. Inventariez, sortez, clasific. Tot cu liniuţe.
– 9 cabluri alimentare;
– 15 alimentatoare şi încărcătoare (cu ocazia asta am descoperit şi pierdutul încărcător al SPV-ului, telefonul particuler, pe care de o lună îl încărcam prin interfaţa USB al compului)
– 2 cabluri scart;
– 3 cabluri RCA;
– 8 cabluri USB, micro şi normale + 2 prelungitoare USB;
– 7 cabluri de reţea, exceptând cele prinse definitiv în perete;
– 2 cabluri IE 1394;
– 3 cabluri telefonice;
– 2 cabluri COM;
– 5 cabluri VGA;
– 6 cabluri PS2;
– 5 cabluri de alea cu 2 fire pentru difuzoarele sistemului audio.
– 5 doze de bere.
Am terminat cu inventarierea, le-am strâns frumos, pe toate 67, exclusiv berea, colac şi le-am ascuns după birou. Mai puţin ultima doză. De bere. Astea sunt numai 10. Mai e şi mâine o zi.

Anunțuri

63 comentarii

  1. Scrii foarte haios, ceea ce te exclude automat de la câştigarea unui premiu mânărit, cum ar fi o imprimantă wireless. Cred că loc ai mai găsi pentru ea în balcon sau sub cadă, numai că locul ăla va rămâne cu siguranţă neocupat.
    Stii că Marin Preda, ca să i se publice Delirul, a fost obligat să adauge în roman un pasaj care făcea aluzie la începuturile revoluţionare ale lui Ceauşescu. O linguşeală, cum s-ar zice. Vezi, ţi-am găsit şi scuza. Iţi rămâne doar ca, în episodul următor, să preiei modelul marelui înaintaş.


  2. …voi,barbatii ,parca sunteti frati cu totii ! Xerox


  3. @viodra
    Intenţionat o facem, ca să vă ofticăm.
    Stiu că remarca ta îi era adresată lui @M3bis, dar el ţi-ar fi răspunss la fel. Xerox, cum ziceai.


  4. Deci, dacă ai trecut prin vremuri grele în urmă cu patru ani, de la o amărâtă notă de plată, la ce să te aştepti acum? Io zic să-i dai bice cât de repede poţi, că de data asta nu cred că se lasă doar cu ameninţări… Văd că a apărut (chiar dacă pe moment e mai corect să zic „a dispărut” ) o soacră prin decor. Mi-e c-o pune pe ea să te ajute, şi-atunci să vezi curăţenie generală! Să zici mersi că rămâi cu laptopul, şi ăla fără încărcător! Iar în loc de bateria ta de scule, pe birou, deasupra unui „mileu” scrobit, va trona o frumuseţe de rododendron, că tot te dai tu în vânt după ghivece de flori… =))


  5. @slvc
    De povestea cu nota de plată am scăpat uşor. Am dat vina pe nişte amici care erau plecaţi în Anglia, care s-au întors chipurile acasă şi m-au invitat la un coniac. Şi i-am povestit ce strângător sunt eu şi nu las nimic pe masă la crâşmă, când plec. Drept dovadă, i-am prezentat şi cele 6 brichete pe care le-am adunat tot eu de pe masă. Chiar mă şi miram, de ce amicii, ăia cu care am fost, nu ăia din Anglia, aprindeau ţigările unul de la altul.


  6. @viodra: Ai dreptate!
    Da’ pune şi tu mâna şi te îmbracă cu un avatar, de la magazinul ăla http://www.gravatar.com, că dacă nu, se iau masculii noştri de tine că umbli la nudul gol prin sediu…


  7. @şlvc
    Bună dimineaţa, iguană. M-aş fi mirat să nu-i dai tu repede dreptate viodrei. Voi, femeile, parcă sunteţi toate surori. Xerox.


  8. Da, da, tocmai pentru ca M3bis scrie asa hazliu, imi mai ramane si mie o shansa la imprimanta aia… la urma urmei ca personaj principal e tocmai marele tiran, iar ca muza desavarsita magarushul 🙂
    Azi-noapte a fost asa rece si neimbietor cavoul meu…


  9. @M3bis,aia cu nota de plata a fost…uhhh…o lovitura grea(sa nu zic sub centura :D),dar n-ai povestit cum ai dres busuiocul dupa asta :))


  10. @sebra:
    Ba da, vezi că am povestit pe la comment-ul 5


  11. mai…numai mie imi incremeneste netu’ cand vreau sa intru aici sau se mai intampla si altora?


  12. @Sebra, a fost picat serverul vreo 20 de minute. S-a rezolvat.


  13. @Florian: Măgăruşul a învăţat-o acum pe strigoiţă să zică râu, răţuşcă, rămurică 😡


  14. @Laura
    Tu mai ai de gând să umbli mult în gravatarul gol pe aici?


  15. @zebruţa (răspuns la nr. 11)
    Nu, numai nevestelor care-şi ţin bărbaţii în palme li se întâmplă.


  16. @Laura
    Sau seară, culcuş, căldurică.


  17. @M3bis: Nu prea, dar nu pot deschide pagina aceea. Poate are de-a face cu sistemul meu de sigutanţă. Dar încerc sa rezolv si problema asta 🙂


  18. @tetris
    Dar ce măi, vrei să zici că nu-i sexy?


  19. @ Florian

    Iubite măgaruş, mă iei deseară la tine-n culcuş? Acum trebuie să termin de dictat nişte corespondenţă, dar mă întorc nerăbdătoare să aflu de mai vrei să mă-ncalzeşti :-/


  20. @Laura
    Nu cred, doamnă director general, că atâtea poveşti despre secretara pe care o ai, despre cum dictezi tu corespondenţa, despre cum îţi şterge ţie şeful echipei de curăţenie picioarele scaunului, m-au inhibat de nu mai ştiu de capul meu. Iar când mă inhib de nu mai ştiu de capul meu, adio arme, vorba lui papa Hemingway.


  21. @Florian: Chiar mă întrebam de te-a muşcat o muscă ţeţe şi ai adormit… Oh, eu nu am vrut să te înhib iubite măgăruş. Departe de mine gândul ăsta… dar aşa-i aici unde lucrez eu: corespondenţa o scrie secretara: noi o dictăm pe o bandă, ea ascultă si formulează apoi frumos şi tipareşte; imi pare rău de ţie asta ţi se pare demodat. Curăţenia o face femeia de servici şi azi e miercuri (la noi in birou miercuri şi vineri vine femeia de servici); ea e azi chiar bolnavă. Şi nu sunt director general şi nici nu am vrut sa pară aşa; dar în acest fel merg lucrurile aici, unde sunt eu. Şi asta nu e un lucru extraordinar: e aici ceva normal. Şi acum ţi-am dezvăluit unele lucruri despre mine. Acum mai vrei să te joci cu mine?


  22. @Laura
    Nu ştiu cum ai vrut tu să pară toate poveştile tale despre secretară şi cafelele care ţi se fac şi picioarele scaunului şi nu mai ştiu ce alte chestii d’astea care crezi că te fac importantă şi că îi dau gata pe cei care le citesc dar crede-mă că te pun într-o lumină nasoală de tipă cu nasul pe sus căreia îi place să se dea mare şi toţi guguştiucii să cadă pe spate în jurul ei.
    Am spus-o dintr-o suflare, ca să pot trece repede peste jena pe care o simt vorbindu-ţi despre astfel de lucruri.


  23. @Florian: Într-adevăr nu-şi permit mulţi sa mi se adreseze aşa cum tocmai ai facut-o tu. O prietenă odată (lucrul ăsta ne-a întărit prietenia). Adevărul e că am scris aşa cum era, fără a-mi face prea multe gânduri cum se percepe. Probabil aşa e şi la tine la servici: cum ai rezolvat o problemă, vine alta. Şi printre ăstea ma uit la blogurile astea şi scriu aşa ce-mi trăzneşte prin cap. Sincer, nu ştiu de ce, dar imi face plăcere. E probabil ca un ventil de la stresul de aici. Bineînţeles ca nu vreau sa par o înfumurată sau mai ştiu eu ce. Îti apreciez sinceritatea şi te rog, scuză-mă.
    PS: după cum vezi, nu sunt chiar rezistentă la critică: uite îl ştiu pe î,ş,ţ


  24. @Florian: Iubite măgăruş, imi permiţi să reiau rolul de iubita ta strigoiţă?


  25. @Laura
    Draga, nu stii ca Mariilor Lor nu le plac astea cu ceva scoala si prestanta?! Hai, prefa-te ca esti aia care da cu mopu’ pe jos, cu un sortuletz sexy care abia sa-i acopere rusinica, sa vezi ce succesuri vei avea.
    Si nu te supara pe Flo, ca cine stie ce armata de subodonati o avea si el, si ne face aici pe complexatu’!
    @Flo
    Hai, recunoaste ca esti Boc cu tot guvernu’ lui la un loc, si ne jucam mai departe de-a… remanierea! 😀


  26. bai…care ati adus fomei cu studii aici?…:))


  27. @Laura
    😕 😕 😕 😕 😕 😕 …….

    @};-

    😛

    >:)


  28. @şlvc
    Ba să nu-i acopere deloc ruşinica, da?

    Sunt mult mai mult mai mult mai mult mai mult decât tot guvernul. Sunt Elene Udrea deghizată în Băsescu.


  29. @Florian: =)) Ce bine iti sta, Elena Udrescu!


  30. Care studii dom’ne, păi nu vezi că de-abia il invăţam pe î,ş,ţ 🙂


  31. @Flo-King: ia dă un search pe gogu după „secărică”!!!
    nu, nu aia de băut, aia cu diacritice… să afli unde sunt ascunse ][-urile pe tastatura win cu diacritice!!! >:P


  32. @slvc: > : D <


  33. @slvc: inca o data >:D< 🙂


  34. @Florian: :((


  35. http://89.238.146.154:8500

    copiaţi şi băgaţi în winamp, nu daţi clic!!!


  36. Trebuie să recunosc că scrii foarte fain ! Nu ştiam că aşa talent de scriitor şade în tine ! Bravo ,domnule !


  37. @mifty: oh, super… melancolie… sentiment… :((
    mio măgărusule, mio amore… :X


  38. @Elvis:
    Dacă vorbeşti serios, atunci mersi 😉


  39. Musai sa schimbi berea, cre’ ca de acolo ti ‘ ti se trage’ insuccesele la curatenie


  40. @Laura
    Când vrei să inserezi emoticoane, cum ar fi ăsta >:D<, nu mai lăsa spaţii între semnele cu care se scriu, că d’aia se transcriu semnele în locul emoticonului dorit.


  41. @Laura
    Da’ de ce plângi dragă, nu-ţi place trandafirul pe care ţi l-am trimis în dar,sau te-ai înţepat în spini?


  42. @teeetriiiiiiiiis!
    Am postat comm-ul 40, pe urmă am intrat în el cu butonul de Edit să fac o modificare, iar când am vrut să-l scriu pe 41 n-am mai putut să o fac, până nu s-a isprăvit numărătoarea inversă la nr. 41.
    Pe urmă, dacă în 41 n-am mai intrat cu Edit, pe 42 văd că mă lasă să îl scriu.


  43. @mifty
    Măi, chiar dacă găsesc parantezele de care zici, eu rămân la stilul cu care m-am obişnuit, că până m-aş obişnui cu altul le-aş încurca între ele de m-ar apuca toţi dracii. In plus, dacă vreau să scriu de exemplu Ø, degeaba încerc s-o fac printr-o altă metodă, că n-o să reuşesc.


  44. @Laura
    Măi, cred că tu trăseşi din secărica aia a lui mifty, că altfel nu i-ai zice ce-i zici. Mio amore ca mio amore, da’ să-l alinţi cu numele de măgăruş mi se pare cam mult.


  45. @Florian: Da, ai dreptate. Eu am copiat tabelul şi apoi din tabel aici. Şi acolo erau cu spaţii. Ohje… ar trebui să tipăresc şi eu mai mult… Da’ ui aşa incet-incet învăţ câte ceva 🙂


  46. @Florian: Oh, eu mă refeream la tine măgăruşul meu iubit, nu ma mifty. L-oi fi băgat la necaz cu nevastă-sa?


  47. @Florian: Că el n-o pus muzică italienească. Şi eu nu ştiu pe italiana decat amore.
    Şi tu vrei ca şorţuleţul ăsta sexy ce-l port să nu-mi acopere deloc ruşinica?


  48. M3bis
    Măi, io vreau iar sistemul casă-n-casă-n-căsuţă-n-căsuţă-şi-mai-mică, altfel dau în bâlbâială cu voi; nu mai ştiu care cu cine vorbeşte, care cui îi răspunde, cine cu cine-i certat ş.a.m.d. Eeeei! 😦


  49. @slvc:
    Ce căsuţă în fereastră în căsuţă? E simplu.
    Dacă apare semnul ăsta „@” şi nu-ţi regăseşti porecla după el înseamnă că asculţi cu urechea pe la uşi.


  50. Şi dacă tot te zgândăre drăcuşorul şi te uiţi prin crăpatură? Că uite eu greşisem şi-l făcusem pe mifty amore mio… De mă prindea nevastă-sa… nici nu pot să mă gândesc!


  51. @Florian:
    Trebuie formatat calculatorul şi reinstalat windows-ul. De preferinţă Windows 95.
    Lăsând gluma la o parte. Bre! Şi blogurile complotează împotriva ta? Că eu am testat cu toate browserele şi sistemele de operare posibile minunea aia de editare comentariu…. Şi peste tot mergea cum trebuie.


  52. @Laura: stai calmă, că nevastă-mea crede şi acum că internetul e pentru jucat solitaire în locală!!! :))
    şi oricum… nu e geloasă.
    cel puţin, aşa zice!!!


  53. hopa…lume noua


  54. @all
    Măi, mie mi-e dor de Ciprian. Nu ştie nimeni nimic de el?


  55. @ mifty

    Îmi vine gluma aia in minte: „Dragă, ce a fost intre tine şi tipa aceea?” –“Nimic, dragă, absolut nimic, nici măcar cămaşa!” :))


  56. cre’ca iar a picat minunea de server,l-o fi durut oare?


  57. @Florian: Te referi la Lawrence care a scris “Amantul doamnei Chatterley”?
    Am googelit şi am văzut asta, da’ n-am citit şi nici văzut. Se merită?
    Oricum am găsit pe google un citat de el, care mie mi se pare fain „trăim intr-o lume foarte conştiientă. Ştim atât de multe, dar simţim aşa puţin…“ 🙂


  58. @Laura: Mă scuzi că mă bag în vorbă, că megheruşul tău cred că-i un pic ocupat. Dacă nu l-ai citit, „se” merită. Este una dintre cele mai erotice (în sensul bun) scrieri despre iubirea trupească. Şi nu numai. Şi nici măcar nu-i cu porcoşeniile la care se aşteaptă unii… 🙂


  59. @slvc: ma bucură comentariile tale, chiar le gasesc haioase:)
    Auzisem ceva de romanul ăsta, da’ nu s-a imtâmplat sa-mi cadă-n mâna sau să caut “conştient”. Da’ mă faci chiar curioasă…:-/
    Sună bine descrierea…

    O să-l citesc când am timp şi o să mă gândesc la măgăruş… 8->


  60. @Laura: Păi, dacă-l citeşti, s-ar putea să-ţi vină altu’ feliu de idei în ce-l priveşte… Că tu te gândeşti doar platonic la el, nuuu? Mie aşa mi s-a părut… 😀


  61. @Laura (răspuns la nr. 47)
    Mai întrebi dacă vreau ca şorţuleţul să nu-ţi acopere ruşinica? Bineînteles că asta vreau. Ce, eu îmi acopăr ruşinoiul?


  62. Ştiu că aveţi treabă cu ruşinica şi cu indiciile de pe dailycotcodac care conduc la mânăreala textului mogulului ăla mare de către mogulul ăla mic.
    Atât vă zic. http://www.gabin.ro/blog/?p=335 Şi mă culc. Noapte bună


  63. Eu rareori vorbesc la mişto şi niciodata cu oamenii pe care îi respect ! Într-adevăr, scrii fain ! Chiar m-am simţit un pic umilit, ţinând cont de ce scriu eu, dar mi-am spus, aşa e viaţa ,unii sunt mai buni la orice ! :((



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: