Archive for Octombrie 2009

h1

Curăţenie pe birou. Ziua a IV-a.

Octombrie 1, 2009

Pentru a menţine continuitatea trebuie să vă lămuresc mai întâi cum a decurs după amiaza zilei a III-a. Pe scurt. Cu liniuţe, cum ne-am obişnuit deja:
– Închis laptop. Strâns alimentator. Băgate amândouă în geantă. Piei ispită.
– Întrebat nevastă de ce e supărată. Nu primit răspuns.
– Rugat nevastă să mă lămurească cu ce pot şi eu să şterg monitoarele, tastatura, imprimantele, biroul şi alte alea. Nu primit răspuns. Primit în schimb cutie cu toate cele necesare, adică cârpe, pronto lemn curat, pronto pentru suprafeţe etc. Primit aspirator. Aspiratorul nostru e portocaliu. Nu ştiam. Primit mop. Ferit capul, mop aterizat în spatele canapelei.
– Întrebat din nou nevastă dacă e supărată pe mine. Regretat întrebarea. Primit 15 minute de reproşuri. Răspuns „Da, dragă”, „Sigur, dragă”, „Cum să nu, dragă” la fiecare pauză mai mare de 3 secunde.
– Concluzionat aitist rău serviciu nevastă nevinovat.
– Primit întrebare „Vrei să te ajut?”. În virtutea obişnuinţei, răspuns „Da, dragă”. Muşcat limba.
– Debarasat birou. Imprimanta laser ţine să-mi demonstreze că nu mai am 18 ani şi mi-aduce aminte de sciatică.
– Aruncat hârtii volante la coş.
– Şters, curăţat, lustruit echipamente. Muncă în echipă.
– Recuperat hârtii din coş, pus la locul lor.
– Descoperit bakugani fecior. Chemat, livrat bakugani. Fecior fericit.
– Demontat, aspirat, suflat, montat calculatoare. Sunt mai uşoare acum cu cel puţin 1 kilogram fiecare. Schimbat sac aspirator.
– Aşezat toate la locul lor. Constatat că nu încap. Forţat. Acum încap.
– Şters sudoare de pe frunte. Mulţumit nevastă. Primit „Mda. Ai văzut că nu e greu?”
– Verificat ceas. E mâine deja.
– Mâncat, spălat, culcat.

Read the rest of this entry ?

h1

Curăţenie pe birou. Ziua a III-a

Octombrie 1, 2009

Astăzi dimineaţă m-am trezit în miros de levănţică. De la lenjeria de pat din dormitor. Că m-am împăcat cu nevasta. Sau ea s-a împăcat cu mine.  Sau mai bine zis m-a iertat. Nu ştiu cu ce-am greşit, dar important e că ea m-a iertat. De asta o iubesc. Câteodată.
În casă e o linişte de nu se aude nici musca. Chiar de-ar fi fost vreuna, sigur s-ar fi sinucis de la mirosul de levănţică. Încerc să profit de ocazie şi mă foiesc, mă întorc de pe-o parte pe alta, trag pătura pe ochi, poate, poate reuşesc să mai pişc vreo oră de somn. Ţi-ai găsit. Deşi sunt perfect lucid, pentru că nu am exagerat cu berea în ziua anterioară, vezica mea e de altă părere. E musai să mă duc la baie. Mă scurg din pat, iau târlicii în picioare, şi, pe drumul spre toaletă, îmi fac planul de bătaie pe ziua în curs.

Read the rest of this entry ?